Cunoscută și sub numele de 𝗮𝗿𝘁𝗿𝗶𝘁𝗮 𝗿𝗲𝘂𝗺𝗮𝘁𝗼𝗶𝗱𝗮̆ 𝗶𝗱𝗶𝗼𝗽𝗮𝘁𝗶𝗰𝗮̆, este o boală autoimună ce afectează copiii cu vărsta de până la 16 ani și care se manifestă cu redoare (limitare a mișcărilor) și inflamație a uneia sau mai multor articulații, pentru o perioadă de minim 6 săptămâni. AIJ poate avea și răsunet sistemic cu afectarea și a altor organe cum ar fi ochii, pielea, rinichii.
𝗧𝗶𝗽𝘂𝗿𝗶 𝗰𝗹𝗶𝗻𝗶𝗰𝗼-𝗮𝗻𝗮𝘁𝗼𝗺𝗶𝗰𝗲 𝗱𝗲 𝗔𝗜𝗝:
1. Tipul oligoarticular- cu afectarea a mai puțin de 5 articulații;
2. Tipul poliarticular – cu prinderea mai multor articulații mici și mari;
3. Tipul sistemic – cu afectarea întregului organism și cu manifestări de tipul febrei, erupțiilor cutanate sau a altor simptome atipice;
4. Tipul psoriazic- care afectează degetele de la mâini și picioare și este combinată și cu elemente psoriazice;
5. Tipul nediferențiat, polimorf, cu simptome care nu se încadrează în nici una din formele de mai sus.
𝗦𝗶𝗺𝗽𝘁𝗼𝗺𝗲 𝗳𝗿𝗲𝗰𝘃𝗲𝗻𝘁𝗲:
• Durere și/sau redoare articulară, agravată dimineața la trezire sau după o perioadă mai lungă de repaus într-o poziție anume;
• Edem, roșeață, sensibilitate la atingere;
• Febră;
• Tulburări de vedere;
• Oboselă cronică, pierderea apetitului, scădere în greutate.
𝗗𝗶𝗻 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗰𝗶𝗻𝗲𝗶 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲, 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗳𝗿𝗲𝗰𝘃𝗲𝗻𝘁𝗲 𝗰𝗮𝘂𝘇𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗔𝗜𝗝 𝘀𝘂𝗻𝘁:
𝗮. 𝗣𝗲𝗿𝘁𝘂𝗿𝗯𝗮̆𝗿𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝘀𝗶𝘀𝘁𝗲𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗶𝗺𝘂𝗻𝗶𝘁𝗮𝗿 care duc la răspunsuri de tipul:
• hiperactivitate imunitară cu declanșarea unor patologii de tipul astmului bronșic, alergii, eczeme dar și a celor autoimune;
• hipoactivitate imunitară, care poate fi cauza răcelilor frecvente, infecțiilor recurente, cancere, etc.
De aceea, un copil diagnosticat cu AIJ poate prezenta, cu mulți ani înainte, eczeme, alergii, otite recurente, infecții repetate cu streptococ sau infecții recurente ale tractului urinar.
𝗯. 𝗠𝗼𝗱𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗿𝗶 𝗶̂𝗻 𝘀𝗲𝗰𝗿𝗲𝘁̦𝗶𝗮 𝗰𝗼𝗿𝘁𝗶𝘇𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 (hormon de stres), atât în sensul creșterii cât și al scăderii acesteia, atunci când copilul trece prin perioade de stres fizic dar și psihologic (din partea familiei, sistemului de învățământ, prietenilor, etc.)
𝗰. 𝗦𝗮̆𝗻𝗮̆𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝘀𝘁𝗶𝗻𝗮𝗹𝗮̆ care este în legătură directă cu configurația microbiomului dar și cu intoleranțele alimentare dezvoltate de copil. Acest concept se sănătate intestinală este elementul cheie al tuturor patologiilor autoimune și presupune dobândirea unui echilibru corespunzător înte bacteriile benefice și cele cu potențial patogen sau oportuniste. Perturbarea acestui echilibru duce la ceea ce se numeste disbioză intestinală, fenomen asociat cu inflamația cronică, sindrom de permeabilitate intestinală, intolerante alimentare. Cel mai mare impact asupra sănătății și echilibrului microbiomului intestinal al copiilor diagnosticați cu AIJ o au tratamentele intempestive cu antibiotice, antiinflamatoare cortizonice in special în primii 2-3 ani de viață. Odată modificată permeabilitate intestinală, copilul va dezvolta din ce în ce mai multe intoleranțe alimentare, în special la gluten (proteina din grâu) și cazeină (proteina din lapte). Aceste intoleranțe alimentare se vor agrava pe măsură ce copilul crește și aderă tot mai mult la un stil alimentar cu multe alimente procesate, carbohidrați rafinați, fast-food.
Este ca și cum am pune motorină in rezervorul unei mașini al cărui motor funcționează cu benzină!!!
𝗱. 𝗜𝗻𝗳𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗿𝗼𝗻𝗶𝗰𝗲 𝗮𝘀𝗰𝘂𝗻𝘀𝗲 (𝗹𝗮𝘁𝗲𝗻𝘁𝗲), cum sunt cele cu candida, anumite categorii de paraziți, streptococ, etc. Prezența acestor tipuri de infecții /infestări cronice poate fi asociată cu un deficit al secreției de cortizol.
𝗲. 𝗗𝗲𝗳𝗶𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲 𝗻𝘂𝘁𝗿𝗶𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 de tipul vitaminei D, vitaminele din grupul B, ac grași omega 3 și ale altor micronutrienți cauzate, în primul rând de dezechilibrele microbiomului intestinal, pot fi asociate cu inflamația cronică.
𝗳. 𝗗𝗲𝘇𝗲𝗰𝗵𝗶𝗹𝗶𝗯𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗵𝗼𝗿𝗺𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 în special cele legate de glanda tiroidă. Glanda tiroidă are o sensibilitate crescută la fenomenele inflamatorii cronice și la deficiențele nutriționale, în special a iodului, a cărui absorbție poate fi perturbată atunci când există disbioză intestinală, de aceea, o parte din copiii cu AIJ suferă și de afectare a glandei tiroide. Apariția frecventă a echimozelor (vânătăilor) la acesti copii poate fi un semn de afectare a secreției de cortizol sau hormoni tiroidieni.
𝗴. 𝗧𝗼𝘅𝗶𝗻𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗺𝗲𝗱𝗶𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗮𝘁̦𝗮̆ (pesticidele, mucegaiurile, etc.), inclusiv cele de tipul radiațiilor electromagnetice, medicamente, etc.
𝗔𝗯𝗼𝗿𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗲𝘂𝘁𝗶𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗮𝗿𝘁𝗿𝗶𝘁𝗲𝗶 𝗶𝗱𝗶𝗼𝗽𝗮𝘁𝗶𝗰𝗲 𝗷𝘂𝘃𝗲𝗻𝗶𝗹𝗲 𝗶̂𝗻 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗰𝗶𝗻𝗮 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆
Medicina funcțională pledează pentru înlăturarea sau măcar diminuarea tuturor cauzelor de apariție a AIJ prezentate în postarea anterioară, pentru că numai în acest context fenomenele inflamatorii din spatele bolii se vor diminua și, odată cu ele și simptomatologia copilului, ceea ce va atrage după sine reducerea dozelor de medicamente imunosupresoare și riscul apariției unei alte boli autoimune simultan (cel mai frecvent tiroidita autoimună).
Testele de microbiom intestinal cu investigarea fenomenelor inflamatorii și de creștere a permeabilității intestinale asociate, testele de intoleranțe alimentare precum și cele de tip nutrițional, pot completa cu succes investigațiile clasice recomandate în AIJ.
𝗔𝗯𝗼𝗿𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗲𝘂𝘁𝗶𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗔𝗜𝗝 𝗶̂𝗻 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗰𝗶𝗻𝗮 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆:
𝟭. 𝗖𝗼𝗿𝗲𝗰𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗶𝗲𝘁𝗲𝗶 𝘀̦𝗶, 𝗶𝗺𝗽𝗹𝗶𝗰𝗶𝘁, 𝗮 𝗱𝗲𝘇𝗲𝗰𝗵𝗶𝗹𝗶𝗯𝗿𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗮𝗹𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 reprezintă un element cheie în planul terapeutic al unui copil diagnosticat cu AIJ, pentru că alimentația poate avea potențial puternic proinflamator, mai ales atunci când vorbim de consumul preponderent de alimente intens procesate, sărace în nutrienți, pline da zahăr, grăsimi trans sau proteine de calitate inferioară. Majoritatea pacienților cu AIJ beneficiază de pe urma intervențiilor nutriționale care reduc aportul de gluten, zahăr, lactate și a legumelor din categoria solanaceelor (cartofi, vinete, ardei, roșii) alimente cunoscute pentru capacitatea lor de a întreține fenomenele inflamatorii cronice.
𝟮. 𝗥𝗲𝗽𝗮𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝗳𝗮𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗺𝘂𝗰𝗼𝗮𝘀𝗲𝗶 𝗶𝗻𝘁𝗲𝘀𝘁𝗶𝗻𝗮𝗹𝗲 cu ajutorul L-glutaminei, acizilor grași omega 3, vitamina A, probiotice, tratarea disbiozei intestinale.
𝟯. 𝗖𝗼𝗿𝗲𝗰𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲𝗳𝗶𝗰𝗶𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝘁𝗮𝗺𝗶𝗻𝗮 𝗗, care are un rol foarte important în procesele de imunomodulare și reducerea inflamației.
𝟰. 𝗖𝘂𝗿𝗰𝘂𝗺𝗶𝗻, în doze adaptate vârstei copilului, cu rol foarte important antibacterian, antifungic, antiviral, antiinflamator.
𝟱. 𝗨𝗹𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝘀̦𝘁𝗲 în doze corespunzătoare, care s-a demonstrat a avea un impact puternic în puseele de acutizare ale AIJ.
𝟲. 𝗙𝗶𝘇𝗶𝗼𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗮, 𝗵𝗶𝗱𝗿𝗼𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗮 𝘀̦𝗶 𝗸𝗶𝗻𝗲𝘁𝗼𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗮 cu rol în păstrarea mobilității articulare și reducerea contracturii musculare asociate.
O astfel de abordare medicală, holistică și integrativă, a AIJ, poate manageria mult mai eficient simptomele acestei patologii autoimune, și poate duce pacientul într-o zonă de remisie, pentru o perioadă lungă de timp, în care necesarul de medicație imunosupresoare si antalgică se va reduce foarte mult sau chiar nu va mai fi necesar.
